o sa te cert

O sa te cert

O sa te cert, atunci cand o sa fac cunostiinta cu tine.
De ce ?
Simplu !!
Nu ai fost aici cand aveam nevoie de tine, cand aveam nevoie sa te iubesc sa fi langa mine cand mi-e greu, sa iti dau tot ce am mai bun in mine, sa imi dai ce crezi ca merit…….. dar chiar, oare te merit ? oare merit sa iau tot ce imi oferi tu ?

Clar ca meriti !! De ce sa nu meriti ? Nu ai facut nimic care sa te priveze de acest ‘drept’ de aceasta nevoie. Esti un om extraordinar !

Mi s-a mai zis, si totusi parca e ceva ce nu-mi pot explica, si care ma face sa iti fac scandal atunci cand o sa fim fata in fata pentru intaia oara. O sa iti spun ca te iubesc, ca fara tine viata mea nu mai are niciun sens si ai facut odine in viata mea cu simpla existena, o sa te sarut, o sa te mangai, o sa te treaca niste fiori frumosi, si pe mine de asemenea atunci cand ma vei imbratisa si o sa imi raspunzi ca la acel ‘te iubesc’ si o sa ma saruti, iar apoi o sa te cert.

Nu am ce sa iti reprosez, doar ca nu aia aparut mai devreme in viata mea. Acum sunt bine, iar tu esti bonusul din viata mea. Nu , nu doar un bonus, ci esti motivul pentru care eu vreau sa traiesc, sa respir …. Sa fiu EU.

De ce nu ai venit mai repede ? Ce ai asteptat ? Nu am fost asa cum ma doreai ? De ce m-ai lasat sa astept ? De ce nu ai facut nimic intre timp caci atunci existenta mea era una mult mai usoara , mai placuta. Poate nu ma gandeam de atatea ori cum ar fi daca nu as mai exista.

….o lacrima de iubire se scurgea incet pe obrazul ei si intindea rimelul. La scurt timp dupa prima lacrima aparuse si a doua pe celalalt obraz, si apoi inca una si inca una si devenise o ploaie scurta de vara pe obrazul lui fierbinte, plin de viata si de dorinta acum. Stateau intr-o imbratisare prelunga, si plangeau unul pe umarul celuilalt. Iubirea, daca exista cu adevarat, nu fusese mai puternica niciodata intre cei doi care acum erau capabili de fapte mari in aceste momente.

O prinse de umeri si se indeparta de pe umarul ei scaldat in lacrimi, pe care curgea insa in continuare un par balai, suav, delicat, frumos mirositor.

Pana sa te cunosc pe tine credeam cu toata fiinta mea ca nu exista iubire si nimeni nu tine la nimeni, si nimeni nu crede in nimeni. Dar m-ai schimbat din temelii. De acum suntem doi, si te iubesc mai mult decat viata insasri. Nu vreau sa fiu nicio secunda departe de tine. M-am indragostit de tine decum am pus ochii pe tine si desii la vremea aia era cu el, stiam ca vei fi amea.

De unde stiai ?

Pentru ca iubeam, cu toate ca nu te cunosteam. Iubirea nu poate fi oprita. Nu cred in destin, cred insa ca anumite drumuri se mai si intersecteaza. Imi place sa cred ca drumurile nostre se intersecteaza acum.

…. Si daca vor fi intrerupte la un moment dat ?

Numai Styxul mai poate fi o bariera in drumul nostru impreuna, insa si acolo voi fi alaturi de tine. Nu te voi lasa sa infrunti nimic singura pentru simplul fapt ca iubesc.

Ea se arunca strasnic in pieptul si in bratele lui si cei doi au stat asa o vreme pana s-au oprit din emotii, din plans, din tremurat. Isi promisesera multe, si faptul ca nu se vor parasii niciodata era unul dintre ele. Orice-ar fi ziceau ei….grele cuvinte. Adormisera asa imbratisati intr-un sarut cald ca un ciclon tropical.

Se facuse dimineata si el se treziste rezemat de perete. Era singur, intr-o camera goala, alba. O cauta cu privirea dar nu o vedea, catuta o usa sa iasa afara. Calm la inceput, observa nu exista nicio iesire si brusc devenise agitat. Ca un leu in cusca se batea si urla unde esti.

Steatea singur si plangea gandindu-se la ea, oare unde era, ce facea, era bine ? La un moment dat se facu o bresa intr-un perete, si fusese invitat afara.
Dar unde sunt ?
Dincolo ii fusese raspunsul. Inchide ochii, acum totul s-a terminat, nimic nu mai poti schimba, nimic nu mai poti schimba. Mergem !
Unde ?
Nu ti-a spus nimeni ??
Ai murit, mergem in iad.
Dar eu … dar nu am facut nimic rau de ce sa merg in iad ?? nuuu
Nu tu decizi, acum te conformezi.
Dar unde e iubita mea ? I-am promis ca nu o voi lasa niciodata!
Ea a plecat mai adineauri in rai, tu ai provocat toate astea ...nu iti mai dau nicio explicatie, mergem! Este doar vina ta si acum nu mai poti schimba nimic.

In mintea lui se contura o eternitate de suferinta, dar isi spunea ca meritase totul, caci o facuse doar pentru EA !

Ignorance is bliss

M-am saturat de ignoranta tuturor. Cam fiecare face mereu cum ii mai convenabil propiei prejudecati (nu as putea spune judecata, putini o fac pe bune). Nu vreau sa dau senzatia ca ma repet spunand chestia cu a impune pe cineva sa faca ceva contrat credintei sale. Pana la urma si asta porneste de la lipsa de incredere in persoana respectiva. Nu e in stare sa isi ia propriile decizii ?...aham…dar trebuie sa fie in stare sa-si asume consecintele. Asta cum dracu vine? Si mai exista si prentetii pe deasupra.

Tin sa imi sustin generatia si sa zic ca nu putem avea succesul dorit, inspre care mergem pe un drum deja impus, urmat si de altii inaintea noastra. Poate ca nu e bine sa urmezi niste pasi, niste urme care inca nu s-au sters mai deloc, care nu au platit tribut timpului si nu au avut cum sa se aseze.

Ne alegem singuri drumul, sau suntem platati la o raspantie de drumuri cu mai mult de 7 strazi si cu mult mai multe semene. Semne care duc ‘de acolo’ pana ‘nicaieri’ via…LA DRACU. Daca cineva m-ar trimite la dracu acum, probabil ca i-as spune ca nu am cum, sunt deja acolo. Si nu multi sunt cei care ma pot contrazice. Sunt prins intr-o inchisoare a mintii mele, si decursul zilelor mele nu ajuta acestei cauze sa devina ‘free Willy’. Momentan ramane un fel de evadare din Alcatraz. Exista legenda faptului ca se poate, dar nu e nicio dovada.

Zeii mitici exista!...Oare?....Poate ca da sau poate ca nu. Nu ma intereseaza, nu sunt politeist, sunt politehnist, si cred intr-unul Dumnezeu. Nu asa cum il propovaduieste biserica ….in general. But don’t get me started. Am unele argumente…irefutabile ar zice unii. Si daca am motive sa ma indoiesc putin de anumite privinte ce privesc divinitatea, deviza mea de viata devine brusc: din viata scapa cine poate. Vreau sa pot scapa, de inchisoare, si de arest la domiciliu. Si daca exista o rasplata pentru ceva ce fac vreodata, vreau s-o vad pe masa, la un loc, toata odata. Nu vreau transe care vin insesizabil si se duce impartit pana la ultima virgula pentru a-mi plati datoriile. Ideea e ca toti banii nostri is impartiti inainte sa-i avem. Cam asa si cu viata, si nu o sa avem niciodata suficient timp pentru noi. In cel mai bun caz dam un replay atunci cand situatia vietii ne e favorabila si speram ca la reluare sa nu mai fie la fel.

Oricum ar fi, e 2.08 dimineata si cred ca ma duc sa ma culc cand scriu chestia asta. Nu stiu cand ajunge pe blog. Pentru toti care inca nu s-au culcat si incearca sa dea de capat problemei de ASC, numai respect ! …si pentru voi restul. Noapte buna romanica, pe oriunde umbli.

Timpul

Se zice ca timpul este ucigasul perfect si cred ca este adevarat in totalitate. Analizand asta din orice perspectiva, asemeni unui sentiment puternic care trece cu un sentiment si mai puternic, pot sa afirm , asumandu-mi ceea ce scriu, ca TIMPUL este cel mai puternic sentiment. Nimic nu supravietuieste testul timpului si orice victorie este doar temporara, o amanare a sentintei daca vreti.

O iubire oricat de mare are nevoie doar de timp pentru a fi materializata sau timpul care este necesar vindecarii dupa o despartire dureroasa.

Cred ca timpul poate este unica moneda reala si omenirea incearca sa creeze cu totul alte valori bazate pe dolari, euro, aur, platina, diamante obligatiuni bancare si alte rezultate ale ingineriei economice. Desigur, veti spune ca si acestea sunt necesare si asa e, dar revin la ideea acestui post: si anume aceea ca totul se rezuma in timp. Timpul care ni-l acordam noua insine pentru a dobandii ceva. Putem plati orice suma pentru a obtine ceva mai repede sau pe nemerit dar in final intr-un timp, bine definit sau nu, adevarul va recupera distanta pierduta in urma intelegerii financiare.

Este nevoie de timp pentru orice (o ineptie...logic ca asa e) rezultat. Dar alaturi de timp este esential si un cumul de valori pe masura. Aici intervine latura umana si face ca totul sa fie denaturat de cele mai multe ori. Brusc timpul se scurteaza paradoxal in fata sumei potrivite si valorile la care faceam referire precum ar fi rabdarea, onoarea, puterea mentala, optimismul si increderea in fortele proprii, corectitudinea, adevarul si spiritul de sacrificiu si de cele mai multe ori necesitatea palesc in fata obiectivului. Acel obiectiv il numesc vag "trebuie". Trebuie ca respectivul/a sa fie un avocat, doctor, inginer sau orice altceva va mai vine in minte. Astfel valorile care sunt de cele mai multe ori ca un diamant raman sa straluceasca in noroi iar in fata sunt promovate adevaratele nulitati care ulterior vor deveni mijloacele altcuiva.

Ce am descris mai sus....societatea il numeste succes. De asa succes merci, dar nu merci. Poti sa-l folosesti pe post de hartie igienica. Astfel ajung sa se vanda sau sa se piarda bunurile unui individ, a unei natii ba chiar as putea spune a omenirii. Dupa ce vom fi inconjurati de bolovani, caci intr-acolo duce lumea, vom constata ca nu putem manca bani. Si abia atunci unii care au intelectu la ei isi vor da seama de ceea ce sustin: si anume ca timpul e singura moneda reala de schimb.

Timpul nu poate fi fentat. Trebuie sa il platesti fix atat cat este necesar. Aceasta plata nu se face printr-o factura cu TVA deductibil cu bani dintr-un offshore, ci se plateste pretul corect.

Timpul va spune daca ceea ce am scris aici este verosimil sau nu. Mie unul mi-e sila sa tot platesc un pret in timp, si sa nu primesc nimic in schimb. Din pacate nu exista un OPC care sa poata amaneda acest vanztor ambulant care ia multora "bani" si pleaca. Pe unii ii fura doar la cantar, pe altii mai mici ii jecmaneste pur si simplu. Fiecare are o idee despre cum se cheltuie timpul.

Generatii intregi au ajuns sa iroseasca timpul de poamana cu minciuni si chestii care nu se justifica absolut dar absolut deloc. In cele mai multe cazuri scuza este invariabil aceeasi: trebuie sa ne mai si relaxam, trebuie sa ne mai si odihni sau campioana scuzelor: m-am saturat ...care este la egalitate cu nu am chef.

Toate scuzele enumerate mai sus, si nu numai vin dintr-o dorinta nebuna de a cheltuii aiurea timpul. Acum problema e ca noi astia care cheltuim timpul nu suntem o pipitza eftina care cheltuie banii miliardarului pe Jimmi Chu si Dolce Gabana. Suntem oameni, muritori, carora ne pasa foarte mult despre cum ne folosim "averea". Aceasta avere este singura cu care ne nastem si pana la urma si cauza decesului.

E ca la poker, doar ca nu merge cu cacealmaua. Cel prins ca face bluf primeste un verdict aproape necrutator si neverosimil. Nu putini sunt cei care o patesc, dar o parte primesc o sansa de la dealer si primesc cateva jetoane inapoi.

Play wisely, si nu platiti mai mult decat stiti ca merita. Peace out

Criza

Tocmai ce mi-am pus o cana de cafea. Sper sa ma tina putin in priza sa pot face ceva din treaba pe care o am de ceva vreme si in stil pur romanesc, boschetaresc o aman cu lasitate din cauza ca pe alocuri ma domina. Dar nu, nu mi-e frica mie de ea, doar e un punct de control care tre sa-l lovesc, un examen ce trebuie luat. Ma misc insa incet, si constat ca put a transpiratie. Rahat, iar am 24 de grade in camera. Dar nu puteau sa fie 23,4????? E cald, si pe vreme din asta nu e nici macar de facut copii si/sau numarat bani. ...din gandesc ca: ....rahat!!!

"e vremuri de criza" si zic pentru manelari sa intelege si ei, cand de fapt eu sper ca ciocatii sa nu citeasca acest material interzis natafletilor si cicoflenderilor cu speraporoidala roz si volapic in varhu cuhlii.

Nimic nu merge niciodata conform planului. Cacat!!! acum pe bune mi-am pierdut rabdarea in a injura mai voalat. Cel mai bine e sa nu-ti faci planuri ar zice unii, eu totusi sunt un model de "dioda" mai complex (in sensul ca nu accept pierderea de 0,7 V pe jonctiunea PN ) si vreau sa am cel putin o idee despre ce vreau sa fac cand ajung acolo, si sa nu ma rezum la deja clasicul "ne bazam pe futere si vedem ce facem cand ajungem acolo". CAND AJUNGEM ACOLO?? bah da iar incep intrebarile idioate? Nu mai vreau sa improvizez, nu mai vreau sa fac nimic fara un plan de bataie care sa duca undeva, ca de obicei avem un plan comun cu totii si anume acela. Vreau sa stiu cu certitudine ca soarele rasare in fiecare zi si ca poate sa-mi incalzeasca al meu chip dupa o noapte lunga ploioasa care m-a udat pana la piele. Nu-mi place sa zic ca e criza ca sa am motiv sa nu fac nimic, nu vreau ca tot ce poate fi facut sa fie facut in graba si usor, pentru ca atunci de fapt raman cu lucrurile grele care automat trebuie sa le fac si moralul tinde spre o valoare egala cu moneda nationala din Botswana.

Stau si ma holbez in al meu laptop si sper sa-mi vina o idee sau vreun dram de chef, si acest chef sper sa-l gasesc intr-u gram de cofeina diluat intr-un centigram de apa dimpreuna cu inca 1 gram de zahar ... sau poate era un gram de sare? Nu stiu, dar mai exact chestia aia maronie "ca cafeaua" a avut totusi un de 2 in 1, sper sa mai adorm un gram de neuroni lenesi ca sa nu recurg la un gram verde care imi stapaneste totdata si mania ca nu am niciun dram de chef.

As vrea sa pot zambii cu toata gura si nu doar sa afisez o falsa aparenta si sa salvez toata buna-dispozitie pentru impresie artistica. Nu sunt eu un ciudat, deloc, constat ca doar generatia mea, cea de care ziceam candva ca a crescut cu cheia la gat si alerga cat era toata ziua la pascut, parca se afla intr-o pasa proasta. Constat ca nu sunt cu nimic diferit, si deocamdata zic ca ma bucur de aceasta normalitate ca de cand vreau sa fiu declarat normal.......bagami-as.....am mintit din nou. Si sti de ce? ...pentru ca nu am observat inca un on normal care sa scrie ceea ce scriu eu, sau poate altcineva nu are curaj? hmmm... As vrea sa pot simtii cu inima ce simtia si Bacovia cand isi concepea rimele din cavou ... poate ca simt si nu stiu, As vrea sa pot scrie ce simtea Porbumbescu cand facea vioara sa planga pe acordurile Balandei consacrate mixata de curand pe ceva piesa nashpa si care probabil va face senzatie. Sunt convins ca lumea care o va auzi va sti 100% cine e artistul care a facut mixajul si nicidecum geniul viorii. Dar asta e o alta discutie ce nu trebuie purtata intre capete seci, asa ca te las sa citesti in continuare blogul, si reluam discutia cand revin...



Ce ziceam, cand ziceam, cum ziceam?? Puii mei, cred ca intre timp am uitat despre ce vorbeam, cred ca nici nu ma mai intereseaza ce ti-am dictat mai sus, apropos....nu lua notite, te rog! De fapt pleaca dracu da-cilea, nu ai prietena/prietene/iubit/iubita/sot/copii/caine/pisica/hamster/porc de guineea/hamster/soarece/acvariu/pesti orice, da lasa calculatoru si discutiile astea care de fapt sunt un monolg. Daca stai bine sa te gandesti unul dintre noi nu exista. Momentan cred ca eu nu exist deoarece nu am altceva in afara laptopului in care scriu ca dementu idei si schije de ganduri care nu stiu prin care crapatura a testei mele au scapat si s-au varsat pe tastatura. Si asta dintr-un simplu motiv: si acela ca fie ca vrei sa recunosti sau nu, si tu ai gandit chestiile astea la un moment dat. Nu mai am intrebari existentiale, cum as putea cand vad ca existenta ...in particular .... a mea pe Pamant e cam relativa.

Tu ai un scop? Care-i ala? ...
Oi avea!
Nu e bun.
Pai nici nu ti-am zis
Nu trebuie, stiu doar ca oricare ar fi nu trebuie sa il realizezi...trebuie sa te apropii de el si sa iti gasesti altul mai mare.

....si la mijlocul procesului de creeatie ma suna.
Ce fac?
ii rapunzi?
da ma....chiar...dc nu i-as raspunde
alo
da
ce faci?
o ard aiurea, nu am chef de nimic, toata ziua am dat la pompa.
vezi ca bate la ochi ce zici tu
De ce?
Parca am lamurit odata faza cu intrebarea De ce? ??
mda...scuze, reformulez: Cum anume bate la ochi?
vorbesti prea de ea, poate ar trebui sa ii spui care-i treaba
nu te-ai prins? ea nu exista
aha....
nu ma poti provoca si oricum adevarul ramane la mine tu ai interzis la el.
dar te cunosc si stiu cand minti si ce minti!!
nu-i adevarat, si daca vreau te convingi ca acum esti unul dintre cei doispe aposotoli. Dar nu mai am argumente, tii minte? ti-am zis dracului ca e Criza!!!!! E criza peste tot.

Odata cu Criza asta nenorocita parca nu mai stim sa iubim, nu mai stim sa facem ceva cu drag si parca si zilele trec mai repede caci nu vor sa zaboveasca stiind ca suntem lefteri.

Si cum ai lungii zilele daca ai fi putred de bogat?

....as gasi argumente sa conving soarele sa mai stea putin pe cer, daca nu pe cerul tuturor, atunci macar pe cerul nostru

Si daca nu mai vrea si nu mai vrea?

Nu conteaza, sa vina luna, eu negociez cu ea.

Cum?

Negociez cu frumusetea "ei" ca moneda de schimb

Dar uiti ca "aia " e doar in mintea ta?

Nu conteaza, ii spun lunii ca o las sa-i admire chipul si ii dau voie sa zaboveasca absolut cat doreste, si spre dimineata poate fac si dragoste cu ea, pasionant, incitant...mirobolant.....interminabil...sau pana cand rasare soarele.

..... dar soarele rasare mai repede decat voiam si nu apuc sa-mi duc la indeplinire planul facut meticulos, calculat cu 6 zecimale, si totul se duce dracu. Aveau dreptate cei ce ziceau ca nu poti face planuri. Exista 0 si exista 1 care trebuie alese intr-o ordine aleatoare la momentul potrivit ca sa nu fi nevoit sa-ti dea cu virgula ca preotului din bancul cu prostituata.
Luna fuge si ea de lumina arzatoare a soarelui, poarta destule cicatrici dupa 15 miliadrde de existenta, si de fapt nu vrea sa dea piept si se tot ascunde, dar momentan nu are cu ce sa lupte, caci e criza si pentru ea si pentru noi si pentru tot si pentru nimic.

Acum ma sting ca un ultim acord de Stradivarius, care nici el nu mai are valoare pe vremurile astea grele si va salut din zobor...dintr-un avion....fara-un motor.

De ce?

Uite o intrebare care multi si-o adreseaza de multe ori. ...si cand te gandesti nici nu e macar interesanta. De ce?? ... se refera la un simplu motiv, o cauza si nicidecum un efect. Cauza de cele mai multe ori este constatata "post mortem" adica prea tarziu. Pe cand efectul este mult mai interesant de analizat.

De ce eu ..Doamne!!
De ce nu tu? De ce altcineva?

Ce am facut eu sa merit asta?

Poate trebuia, e un rau necesar!

De ce nu o patesti tu si sa o pateasca altu care a patit destule?

Poate nu le mai duce singur!

Crezi in soarta?

De ce sa cred in soarta?

Te intreb.

Poti sa ma intrebi, nu cred in soarta, consider ca imi aleg singur drumul, desi cred ca toti stim ca nu e mereu asa.

Si atunci de ce iti bati muianul ala vorbind chestii aiurea-n tramvai?

Pentru ca si daca cineva imi impune o chestie si alerg sa o fac, se numeste tot alegerea mea si o sustin 100% si consecintele la fel.

Nu e mai convenabil sa te ascunzi in spatele degetului si sa spui ca nu erai de acord din start?

DE CE?? Sunt prea mare sa mai incap in spatele unui deget, fie el si cel care ti-l arat acum...adica cel mijlociu. Nu e suficient. Vorbele au nevoie de acoperire din partea unor fapte.

Pai si tu te ti mereu de cuvant, sau faci mereu fapte "la sustinere" ?

De ce sa fac, cand pot la fel de bine sa ma ascund in spatele unor rahaturi mai marunte?

Nimeni n-o sa traiasca in locul tau si nu o sa fie fericit in locul tau, asta-i clar.

De ce sa te ajute fix pe tine cineva?

Pentru ca mi-e frica??

Nu se raspunde la o intrebare cu o alta intrebare!

Bine, fie...

De ce sa iti fie frica?

Frica noastra nu este aceea ca suntem neadecvati, ci ca avem putere si nu o putem stapani. Ne putem intreba cine sunt eu sa fiu si taltentat si frumos si destept si bla bla....cand de fapt avem tot dreptul si chiar trebuie sa o facem. Asa ne-am putea ajuta reciproc, EU pe tine si TU pe mine, o chestie mutuala.

Respectand principiul mutualitatii tu ai inceput discutia si eu o termin. Noapte buna

Sweet mizery

..s-a indragostit la un moment dat. Pana atunci parca nu stia adevarata semnificatie a fluturilor din stomac. Dar chiar, inainte sa fie fluturi in stomac, oare sunt larve??? O intrebare care va ramane fara raspuns, la fel ca o alta intrebare existentiala de-a lui: In ce rau se varsa Styx-ul?? (raul care se presupune ca trebuie trecut pentru a ajunge in Iad).

Isi urmarea cu interes adidasii nikey albi, prafuiti si de fapt mai mult inspre gri, gri precum era culoare norilor care ameninta apusul galbui inchis al soarelui rosu de primavara inflorita..preferabil verde. Toate aveau parca alta prezentare in ochii lui. Caldura dogoratoare parca nu-l mai impiedica sa mearga in ritm alert inspre "lumea lui". Nimic nu parea sa-i atraga atentia inspre drumul spre lumea in care putea visa la "chestia" care ii facea inima sa bata cu putere. Nici macar amaratul ala de S500 AMG nu-i facea cu ochiul, sau vreo alta fata oachesa draguta intalnita in drum spre casa. Altadata isi folosea ochelarii cu lentile cormate sa se poata uita in voie la decolteul domnisoarelor pe care le intalnea pe strada, dar azi ii folosea sa se poata ascunde de restul lumii, caci nu voia sa fie vazut.

Uitase cum se simtea sa iubeasca, sa o doreasca pe ea, oricare ea, langa inima lui. Uitase de nevoia de a darui, si uitase si de el si de ce ii facea placere altadata. Sa nu uitam vorba chitaristului meu preferat: "uneori se intampla "chestii" ". Ce ai raspunde la intrebarea: "Ce faci acum daca te sarut?" sau "M-am indragostit de tine, ce putem face in privinta asta?". Inainte sa pui o intrebare din asta grea cel mai oportun ar fi o intrebare: "Ce faci miercuri seara? Nu vi la orange film....aia cu 2 bilete la pret de 1?".

In fine. o da si pasta-n ingrasamant, si anume INGRASAMANT pentru ca e constient ca dragostea dintre musca si ingrasamant e eterna. E ciudat, cum o musca poate sa iubeasca atat de mult o gramada de rahat. Poate asa trebuia sa se comporte si el, ca o grabada de ingrasamant in speranta ca isi va gasi si el musca lui. Dar nu putea, nu il lasa constiinta deoarece vedea zi de zi ca lumea care il inconjoara e plina de muste si tantari si ingrasamant. El isi dorea o albina, de fapt o matca frumoasa mare, impunatoare puternica.

In mintea lui dragostea se poate asemana cu multe exemple din viata reala. Dar niciun exemplu care sa il cuprinda si pe el la cuprins, sau daca nu la cuprins macar la erata. Joaca intr-o piesa de teatru clasica, cunoscuta si nu figureaza in cronica de a 2-a zi?...Curat murdar!

In absenta dragostei sau a iubirii, poti sa-i spui cum vrei, mintea lui isi gaseste refugii in altceva, mereu alte interese, alte griji si responsabilitati.

Ajunge acasa, isi da jos camasa care il incomoda, si geanta care ii era inutila si se arunca in fotoliu cu un elan de dimensiuni mitice, si apasa play la muzica lui. Stie ca muzica i-a fost aproape si i-a dat sfat cand nu avea altceva de facut si pentru asta ii ramane fidel. Se gandeste intre 2 piese daca ar putea fi la fel de fidel si unei iubiri. Sau odata vazut cu sacii in caruta isi cauta alta "falsa iubire".

Dar asta era altfel, tocmai pentru ca era interzisa, era greu de realizat si orice argument isi dadea sa nu o mai iubeasca parca pasii in mintea lui se impleticeau, se innodau si cand ii desfacea dadea de aceeasi concluzie. O iubea! E exact ca atunci cand vrei sa schimbi coolerul de pe un procesor AMD si cand dai jos radiatorul vezi pastila semiconductoare cpu-ului. De ori cate ori schimbi coolerul si dai jos radiatorul o sa vezi aceeasi pastila seminconductoare. Oricum tai mintea cu sabia Bushido, va avea tot 2 parti, ca si sabia la care se tot uita. Oricum ar lua sabia aia a vietii, are 2 capete. Unul favorabil...si unul....stiti si voi.

Voia sa si-o scoata din minte si singura modalitate era un full format. Avea scanteia care le lipsisera celorlante si nu putea sa ii spuna tocmai ei asta. Dar de ce? De ce era capabil sa spuna oricui, doar ei nu?....a da...si isi aduce aminte. Ea are alte planuri care nu il includ nici macar pe aproape. De fapt pentru ea, el nici macar nu exista. E doar un pixel mort intr-o LCD cu diagonala de 108 cm.

Se gandeste sa dea un restart sistemului si iese la o bere, rezultatul este inevitabil: la system rebot sistemul o detecteaza pe ea, dar nu mai e friendly, e considerata ca un trojan si drept urmare e trecuta in carantina.

O lasa acolo, si la fiecare scanare de sistem si-o adunce aminte pe ea si chiar mai des, isi aduce aminte ochii ei intiparinti in minte si privirea care parca il bantuie, pentru ca stie ca ii vrea..dar nu o sa ii aiba niciodata. Nu-i nicio probolema, mai iese odata in oras sa dea un full format....poate de data asta se busheste de tot sistemul si isi va lua unul nou.

Pentru cine ...

..il iubesc?
Dar de ce il iubesc?
M-a facut fericita, si a fost mereu langa mine, cred ca de asta il iubesc.Il iubesc pentru cum e el, pentru modul grijuliu in care se comporta cu mine, si faptul ca mereu cand aveam nevoie de el era mereu prezent. Ma simtea, si stia, si in orice moment greu era alaturi de mine. Iubesc ca imi aducea flori mereu, si nu-mi spunea "te iubesc" decat foarte rar, dar imi arata mereu cat de mult tine la mine si cat de departe a venit doar de dragul meu. A renuntat aproape la tot isi dorea doar ca sa poata fi cu mine, si-a facut un al viitor, si eu ca proasta nu am vazut asta.

Credeam ca asta isi doreste!!!dar acum eu stau singura si plang de zile intregi.
Nenorocitul...nici nu ma mai gandesc. Imi vad de treaba mea, poimaine am examen si numai de asta nu am nevoie. Ca ma gandesc la el nu o sa il aduca inapoi.

Era tarziu in noapte, si ea lucra, invata pentru un examen dificil. Politehnica nu-i cel mai usor lucru care il poti face in viata. Era epuizata, caci nu manca mai nimic ziua si nu dormea mai deloc noaptea. Arata ingroizitor, cearcanele i s-au intins pe fata asemeni unui bolnav de rinichi. Fardul era aproape sters de atata plans. In jurul ei pe birou erau aruncate la voia intamplarii multe servetele manjite cu fard si imbimate in lacrimi precum este carpa unui cocktail molotov. Asta era in inima ei, un foc ce ardea mocnit asemeni unui cocktail molotov.
Acest dispozitiv exploziv ii fusese plasat acolo de cel care a iubit-o atata vreme.
...acum...doar praf si fum si urme de pasi ce duc pe un alt drum.

-mata de pix de ce nu scriiiiiiii!!!! si intr-un mod isteric rupsese caietul si il arunca de perete, dupa caiet urma si culegerea de probleme si cursurile pana pe birou nu mai ramasese nimic.

Cazuse in genunchi si izbucnii intr-un plans mai isteric decat actul ei de distrugere. Se zgaria pe fata si era capabila probabil sa faca o gresala imensa, pe care...ar fi regretat-o prietenii ei si familia.

Isi pregatise o cola speciala cu 15 pastile de diazepam. Cat de determinata a fost sa faca pasul si totusi vazand paharul pe masa i s-au taiat genunchii.

-Da-l dracu de nenorocit!! NU MERITA, isi repeta obsesiv in cap in timp ce arunca paharul pe geam.

Telefonul suna, raspunde, era gresala. La celalalt capat de linie era o voce calda, suava a unei femeie de 68 de ani.

-Imi cer mii de scuze ca v-am deranjat. Stiti, imi cautam fiul. Lucra de obicei pana tarziu si mi-i dor de vocea lui.
-Nicio problema, ii raspunse. Este casatorit?
-Da sigur. Are o sotie minunata.
-Spuneti-i sa nu uite de familie, si inchisese telefonul cinic.

Se intoarce si pleaca de langa masuta telefonului, inchisa in continuare in cusca mintii ei in care il vedea doar pe el oriunde se uita.

Nu trecuse 1 minut ca telefonul suna din nou.

-Sunt eu din nou draga mea. Imi cer scuze de deranj. Nu am putut sa nu remarc in tonul vocii tale ca ceva greu te apasa. Oi fi io batrana si ramolita dar sa vorbesc mai sunt in stare. De ce nu-mi spui ce anume te framanta poate te pot ajuta.
-De ce ati face dumneavoastra ceva pentru cineva pe care nici nu cunoasteti?
-Asta este viata draga mea, asta este pasiunea de a daruii si de a fi om: si anume sa daruiesti ceva, cat de mic, cuiva, pe care nici nu cunosti.

La auzul acestor vorbe parca se simtii miscata, dar nu voia inca sa dea detalii.

-Sufar in dragoste, as putea spune.
-A plecat?
-L-am gonit!
-Nu-l mai iubeai?
-Ba da!
-Si atunci?
-Sunt o tarfa aia sunt.
-Cu toti avem pacatele noastre, important e sa vedem linia, si sa nu o depasim. Poti sa imi spui mai multe?
- mda...pai ..eram...ne iubeam...era perfect si pe urma ..nu stiu...s-a intamplat...m-am culcat cu un alt barbat...a aflat...eu am mintit...si dupa aia o serie de chestii, o cascada ....si a spus ca mi-ar fi mai bine fara el.
-Si ti-e mai bine?
-Nu auziti in ce hal sunt?
-Draga, nu el ti-a facut asta, tu suferi din cauza ta. Nu poti cere nimanui sa stea langa tine neconditionat, are si dragostea limitele ei.
-Ce stiti dumneavoastra?
-Stiu, sotul meu m-a parasit si am ramas sa cresc singura 5 copii. Eram si somera. Nu aveam nimic, si putinul avut l-am sacrificat pentru copii mei. Acum au ajus oameni mari, ingineri, doctori, propietari de afaceri. Lucrurile in viata au un mod de a se rezolva. I-o ca un nou inceput.
-Dar eu il iubesc si numai pe el il vreau.
-Imi pare rau draga pentru tine, dar daca s-ar intoarce nu ar mai fi cum a fost.
-Dar de ce...eu il iubesc si vreau!!!!!
-Asta nu e decizia ta si de fapt nici a lui...va fi cum vrea Domnul. Acum suferi, dar o sa fie mai bine in timp. Toate se duc ..cel mai important e sa ai grija pe viitor. Acum du-te si dormi, fa-ti un bine.

Nu se mai auzi nimic pentru cateva secunde, apoi un suspin, si o voce innecata in lacrimi care spune: "Asa e, noapte buna", si trnati receptorul in furca.
In casca batranei se auzea un ecou, o armonica a semnalului emis de telefonul ei care spunea tot mai incet : nopate buna, ......noapte buna, .....noapte buna

Ca o ploaie de vara

A venit repede in viata lui. Ca o ploaie torentiala de vara. Racoroasa, la inceput timida, dar care la un moment dat da cu biciuri de curent si grindina. Asa alege Dumnezeu sa ne pedepseasca pe noi, pacatosii.

Se uita pierdut pe geamul balconului intr-un univers parca paralel, nimeni nu ar fi vazut ploaia cum o vedea el. A venit ea in camera lui, in universul lui sa vada ce face. Nebagand de seama se uita in continuare la ploaia sa. Cum se izbesc picaturile de apa de blocurile mici de gheata si parca nu-i venea sa creada cat de furios se poate dezlantuii mama natura. Ea se aseza in camera pe canapea, in spatele lui urmarindui fiecare gand. In sinea ei isi spunea: "Cum as putea sa dorm oare cand el gandeste atat de tare, cand ii auzea acel urlet tacut, mut?"

In dreapta lui statea pe jumatate goala o sticla de Jack, un pachet de tigari de foi si o bricheta zippo. Toate acestea au fost cadouri de ziua lui si parca dorea sa le savureze numai singur.

Au trecut minute bune, timp in care a baut si a fumat necontenit incercad sa desluseasca codul inscris de natura in ploaia torentiala. Fiecare fulger i se parea un semn, si la mai multe fulgere forma in sinea lui un cuvant, doar el stie ce Dumnezeu voia sa ii comunice natura.

Ametit de aburii alcoolului si al trabucului, a inceput sa vorbeasca singur.
Stand in sezut, rezemat de o mobila din balcon privea in continuare in gol inspre cerul negru-intunecat.Cu voce tare isi facea un proces de constiinta. Doar oare cine era acuzarea la acest proce?In mod cert, cel care stetea in boxa acuzatilor era el, si nimeni altul, probabil avocati ii erau ingerii, judecatorul...probabil El de sus.

-De ce eu?
... (nimic nu se mai auzea, ploaia a incetat)
-RASPUNDE-MI !!!
... din nou nimic, tacere muta

Ea statea in continuare pe canapea in spatele lui in intuneric complet, caci din cauza furtunii se intrerupsese si iluminatul stradal si curentul in cartier. Alesese sa nu spuna nimic, sa astepte sa vada ce o fi, sa vada ce se intampla cu barbatul pe care ea il iubea, sa vada ce il framanta, ce ganduri are.

In mintea lui treceau fel de fel de ganduri. Stie ca nu a fost mereu tocmai curat si ca nu toate lucrurile care le facuse erau tocmai onorabile.

-Am facut ... multe, si merit tot ce primesc. Vreau sa las in urma tot ce am facut, toate relele si sa merg mai departe. Nu sunt convins ca voi reusi.

Isi spuse lui si Lui Dumnezeu tot ce avea pe suflet si pe constiinta...lucruri pe care pana atunci doar el a crezut ca le cunoaste, lucruri ...negre. La un moment dat incepuse sa si planga, stia ca e tarziu pentru a mai putea schimba ceva si ca avea sa traiasca cu constiinta incarcata tot restul vietii alaturi ce iubirea vietii lui.

Se pare insa ca iubirea vietii lui avea alte planuri. Ascultandu-i confesiunea parca nu ii venise sa creada ce auzise, dar in felul asta, punand lucruri cap la cap ce se intamplasera pe parcursul relatiei lor incepuse sa planga si ea. Putea sa planga cat de tare dorea pentru ca el deja era adormit, semiconstient din cauza alcoolului si a oboselii. Asa ca s-a pus sa scrie o scrisoare, pe care a lasat-o la vedere alaturi de un cercel, un de fel simbol de recunoastere al autoarei scrisorii.

Dupa cateva ore de somn se trezii cu o durere teribila de spate si de cap, se ridica si vazu scrisoarea pe masuta de cafea. Fiori reci ii treceau prin corp. Insa parca trezit din betie pusese mana pe scrisoare, o citise si consternat pusese mana pe telefon. Telefonul ei suna, dar era pe birou caci il lasase in urma.

Tot ce mai suna ca un ecou in capul lui era: Nu ma mai cauta, am plecat definitiv si nu o sa ma gasesti.

Toate blestemele si toate lucrurile din lume nu aveau sa ii vindece durerea provocata de plecarea ei. Atunci isi daduse seama ca de fapt ea a fost toata noaptea in spatele lui, auzindu-l.

Si-a vazut de viata in continuare cu regrete, remuscari si resemnat. Pana la urma a dus o viata ca de pustniic stiind ca doar el e vinovat pentru consecinte. Putea sa fie sincer sa spuna adevarul, a avut ocazia, putea sa incerce sa repare unele greseli, a ales sa le ignore putea sa faca diferenta, in schimb a ales sa le tot adune pe constiinta, a crezut ca poate face fata si in final toate l-au lovit pe la spate ca 1000 de cutite.

Simpla concluzie e sa vedeti ce aveti, cand aveti si cum aveti si sa profitati de timp pentru a face ceea ce trebuie. Nu zic : sa traiti bine, ca nu sunt in campanie, dar intelegeti voi ce vreau sa zic.

E tarziu

E tarziu in noapte. Ceasul arata ora 1.00 FIX. hmm...ar zice ca cineva il iubeste pe cel ce privestea ceasul ce indica o ora fixa, dar el nu stie ce sa zica, ce sa gandeasca ce sa mai faca sa mai stoarca o ultima picatura de pasta din pix si un strop de adrenalina ce sa il tina treaz intr-o noapte lunga. De fapt nu e doar o noapte, sunt multe multe si nu vor disparea dintr-o data, caci daca nu ai rabdare nicio noapte nu asteapta.

Parul nu ii este uscat inca ceva arde, nu stie exact ce si se uita de jur imprejur. Simte o caldura puternica undeva in corpul amortit dar nu vede ce, si o lasa. Si mai simte o durere, care nu poate fi trecuta cu vederea. Inima l-a intepat de prea multe ori. Se linisteste doar la gandul ca e acasa, e in "lumea lui" unde nimeni nu il deranjeaza.

Gandul ii zboara departe la multe poate poate ii va venii o sursa de ispiratie sa scrie la cartea pe care o incearca de atat de multa vreme. Miroase a transpiratie, halatul de baie atarna greu, e obosit si incercand sa caute pachetul cu tigari isi varsa atat de pretioasa cafea. Nu conteaza nu se sinchiseste sa faca curat. Isi zice ca poate sta si in jeg si ca pune totul in ordine dupa ce termina.
Stie insa 2 lucruri: 1. nu termina curand 2. tot nu va face ordine.
Si unde dracu e pachetul ala de tigari.

Se incalta, deschide usa apartamentului si da sa coboare. O vede pe ea, sau mai bine zis silueta ei in intuneric. Oarecum nu se astepta sa o intalneasca la o ora atat de tarzie. Si cum incercase de atatea ori sa intre in vorba si a fost ignorat se decide sa treaca nevazut..nerecunoscut. Prea tarziu insa, fata il recunoaste.

Salut! Ce faci?

Buna, da uite, ce sa fac, cobor pana la non stop sa imi iau tigari. Am un proiect de facut si muncesc tarziu.

Tu?

Uite si eu vin de la film. A fost de rahat. Si nici macar nu m-am simtit bine.

Imi pare rau sa aud asta. Trece dupa o noapte buna de somn.

Mda, pai .... o sa urc si voi face tocmai asta. Multumesc, si spor la treaba sa ai.

Daduse noapte buna si cobora la magazin gandindu-se la un sigur lucru: a vorbit cu ea! Da sa intre in non stop si se loveste de usa. Ce futere are usa ??
Pe usa scrie mare INCHIS.

- Ai nu ma innebunii!!! Cred ca glumesti. Cum dracu sa inchizi la non stop!! dar se gandeste ca Romania...e totusi tara unor posibilitati si ca OPC nu va raspunde unei sesizari la 2 noaptea si ca oricat se straduieste nu va gasi un magazin deschis.
Pe scari isi ia inima in dinti si urca la apartamentul ei.

Bate in usa, asteapta.

Buna! eu sunt.
Buna, ce faci aici?
Nu ai din intamplare 2 tigari? E inchis la non stop.
E inchis la non stop? si rase isteric fata blonda de dupa usa.
Mda....fira-ar al dracu cu regulile lor de cacat.
Hai inauntru, sigur are sora-mea.

Inauntru se uita si se gandea ca apartamentul dragut e cam ciudat, adica nu isi inchipuiese ca fata cea draguta sta intr-un apartament dragut.
Se intoarse cu tigarile.

-Poftim!
-Multumesc, i le returnez maine.
-Nu-i nevoie, vreau sa o coving sa se lase de fumat.
-Da?
-Nu prea vrea sa ma asculte.
-Ei, sa se bucure ca cineva are grija de ea.
-Sper sa aprecieze. Apropos, ziceai ca ti-ai varsat cafeaua?
-Mda...tot sunt patat
-Hai inauntru, iti fac eu alta.
-Sigur?
-Da sigur, doar nu esti Jack Reapper si nici Ramaru.
-Merci

Intra serveste o cafea, o tigara, sta la povesti cu fata pana dimineata. Se distreaza povestesc multe vrute si nevrute, si cand se crapa de ziua el zice:
-Au..e dimineata. hmmm...ma duc sa ma culc
-Nu ziceai ca ai proiect?
-Da-l in masa, e 4,51 si trebuie sa-l predau la 10, nu mai apuc.Pentru asta exista prelungiri de termene si restante.

Cei doi se saltura, si el pleca. Dormi aproape toata ziua si seara se decisese sa faca o vizita vecinei care ii cam picase cu tronc. Ia o sticla de vin, da jegul jos de pe el se imbraca frumos si isi face curaj si urca.
Da sa bata la usa, usa parea cam invechita. Bate in usa, si aceasta se deschisese cu un sunet ciudat. Intra inauntru si vede pete de sange uscat, totul plin de praf si aproape gol.

Apare femeia de servici care il intreaba ce doreste.

-Sarut mana, stiti...era o fata cu sora ei care locuiau aici...
-Erau
-Cum adica erau?
-Groaznic ce au patit, ucise in propria casa
incepe sa se blabaie..scapa sticla...
-Dar bine...dar cand?
-Acum 3 ani, dar parintii l-au lasat asa.nimeni nu l-a cumparat inca.

Se intoarse in camera lui si se pusese in pat. Fata pe care o iubea de atata timp si nu avusese curaj sa ii spuna...acum e doar un mister spulberat in praf si sange uscat si un miros oribil ciudat.

Nu a mai fost niciodata el dupa acea zi. Se plimba noaptea pe strazi imbracat intr-un pardesiu lung si o palarie , precum o fantoma, ne luand contact cu nimeni. Si de fapt oricine ar fi intalnit era indiferent pentru ca nimeni nu il vedea.

Nimeni nu era in masura si nici nu o putea face de fapt. Pentru ca el nu mai era printre cei vii. Nimeni nu ii spusese ca a murit si ca sufletul lui nu era impacat cu lumea aceasta si hoinarea de mult timp pe pamant incercand sa devina implinit si isi gasesasca alinarea, jumatatea care il va face implinit sau care cel putin il va elibera si va putea sa mearga mai departe. Si acum cand credea ca e momentul sau si va putea iubi si va putea fi iubit.

Dar cine sa ii spuna lui ca de fapt e mort, ca nu mai e.

Morala mea: iubirea poate astepta o eternitate sau nu, nu conteaza cat, atata timp cat noi stim ca nu putem sa o asteptam la nesfarsit. Trebuie doar sa credem pana la capat. Si e valabil pentru orice, credinta inseamna un cumul de valori: rabdare, speranta, realism, visare, fapte facute si asamd. Ca nu se intampla cand vrei tu, nu e o pacoste, e o eliberare. Asteptand putin, te poate face "sa nu hoinaresti la nesfarsit noaptea pe strazi".

Un fruct al imaginatiei mele facut din mers...va rog..sa-mi ziceti daca e bolnava. thanx.

M-am pierdut

M-am pierdut in ochii tai prin care priveam ca intr-o apa cristalina de munte. O apa curata, imaculata dar rece. Ma intreb ce e oare dincolo de ei? Ce ar putea fi? Ce ar putea provoca aprinderea unei torte olimpice in ei? Ce ar putea provoca ei in mine? Ce sentimente ar trezii? Sentimente care au fost traite, sau poate care sunt, sau care poate vor fi? Tu ce iti doresti? Eu oare ce imi doresc? Ce pot sa fac eu? Ce poti sa faci tu? DE CE PUN ATATEA INTREBARI? Cand ? Cine? Unde??? ...dar de ce sa intrebi aceste ultime 3 intrebari, atunci cand intrebarea CUM? este mult mai interesanta desigur.


Nu pot intra prin efractie in viata ta! Nu sunt sigur ca esti ceea ce imi doresc! Nu sunt sigur ca eu sunt ceea ce trebuie sa fiu! Poate fi ceva! Ma cunosc! As vrea sa te cunosc! Cine esti? Te-am cunoscut vreodata?
As vrea sa te vad!

Nu!
De ce?
Nu stiu, dar am un sentiment nesigur.
Ce sentiment?
Ce pot sa fac?

Ma lasi?
Poate.
Tu de ce nu faci? Vreau altceva!!


BINE, desigur. Mult noroc

Tu cine ziceai ca esti??
Eu?
Da tu? pe cine mai vezi?
Sunt o umbra, persoana pe care o reprezint a trecut deja.



Cine esti luate-ar naiba???
Conteaza asa mult?
mmmda!!!!




Pacat, caci stapanul meu a plecat!
Chama-l inapoi!

Imi pare rau a trecut coltul, nimic nu mai poate fi schimbat!

Dar de ce? Eu vreau!

Acum intreb eu.

Dar tu esti o umbra, nu poti vorbii!!!
Crezi tu??
Atunci cu cine tocmai conversai?
...nu inteleg cum e posibil sa vorbesc cu o umbra.

Nu vorbesti, acum totul e in mintea ta, revino la realitate.

Dar am cunoscut pe cineva, sunt interesata , VREAU.

Sti cum il cheama? Poate nu vrea el, poate e doar o reflexie, poate ti s-a parut, PLEACA ACASA


Si a plecat, in spatele ei ramanand o umbra.


Tot articolul asta e ... unic cred :D, o intalnire intre o 2 persoane in prima faza, ca dialogul sa se termine intre o persoana si umbra. sper ca v-a placut :P

Copilul cu barba

Sunt intr-un impas si vreau sa scriu ceva, si nu stiu daca ceea ce am acum pe masa de lucru a creierului este un material suficient de bun, de interesant pentru a fi citit de catre cineva. Pana la urma nici nu "trebuie" citit ca doar e un gand....acest post nici macar nu exista...e totul in mintea ta.


Here we go. Voaim sa scriu de mai mult timp despre conceptul "copilul cu barba". De fapt e logic ... copil cu barba ... daca stau sa analizez chestia asta care cred ca e un atribut adjectival (sa ma scuze profa de romana) e totusi nu foarte estetica. Pe de alta parte semnifica faptul ca noi, generatia "cu cheia de gat" am crescut umpic cam repede. Vedem cum multi dintre noi au probleme si mai ales dileme carora nu stiu sa le faca fata, nu stiu cum sa le trateze, si mai ales nu stiu sa le ocoleasca. Alegerea verbului "stiu" nu e tocmai fericita, pentru ca toti avem o problema sau alta. Chiar lipsa unei probleme o consider a fi o dilema deoarce asta inseamna ca "you're not trying hard enough".

Copilul cu barba apare atunci cand uiti sa te barberesti, si dupa 2 zile te vezi in oglinda si zici: bah da unde saracie m-am pierdut...asta nu-s eu! nu-i vorba ca barba aia a aparut brusc, ci faptul ca uneori toti ne simtim copii in fata unor chesti mai mari decat noi. Nu te obisnuiesti niciodata cu barba oricati ani ai avea.

Zica cine ce-o vrea! Probleme sau fara probleme existenta noastra e bazata pe un echilibru. De fapt planeta asta e un echilibru mare si maxim de coordonari intre ecosisteme. Noi de ce am diferii? Asa ca daca unul dintre ecosisteme este deranjat...sa zicem....aerul devine poluat din ce in ce mai mult, declaseaza o reactie in lant care in cele din urma va afecta tot mai mult si tot mai tare altele.

Sa revenim la om. Omul asta e cea mai complexa dintre lighioane, nu pentru ca are un instinct (care sincer e mai slab dezovoltat) ci pentru ca asemeni planetei are nevoie de un echilibru interior in tot ce face. Tot ce facem se leaga de echilibrul interior, de cat de bine ne stapanim sentimentele si emotiile si cat de potenti suntem sa indeplinim anumite obiective.

Dezamagirea se instaleaza atunci cand iti doresti multe, sau nu numai, si vezi ca nu poti indeplinii in tocmai cum ti-ai dori. Problema nu ar fi ca incet incet acel echilibru se macina. Si daca acest echilibru este rupt nu e foarte tragic daca esti inconjurat de persoanele potrivite, dar asta nu e mereu valabila pentru ca nu toti "oamenii e oameni".

Nu alege sa te dezamagesti cu buna stiinta, nu-ti fute singur echilibrul interior alergand de-am pulea dupa cai verzi pe pereti. Pastreaza o doza de realism si fa sa n-ai fata pe care o am eu in imaginea de mai sus.

Numai bine, si in rest...ce-ti mai face catelu?? dar purcelu?? dar pisica?? dar femieia (sau barbatul)....eh...astea-s intrebari care ar trebui sa le punem. In schimb noi ne intrebam....ajunge un calmant sau doua...sau poate noua zeci si noua!!
N-as vrea ca acest articol sa fie citit de vreun sinucigas, sau poate ca ar fi, oricum pentru cineva anume e putin cam tarziu, dar e o lectie de invatat de aici: NU-TI LASA SEAMANUL APROPIAT SA SE CHINUIE PREA MULT PANA DECIZI SA INTERVI, s-ar putea ca in loc de o interventie fericita sa ai parte de un cantec din partea preotului cu referenul "vesnica pomenire" si asta ...doar daca esti suficient de curajos sa astepti si sa alegi sa lupti cu teama.

Prea multa vorba saracia omului asa ca pe scurt : PA

Ascultati ... e cu dedicatie speciala

http://www.220.ro/p9aGWfTirD/Nimeni-Altu-Inca-O-Poveste

Sfarsit de drum

Cum se incepe un articol despre moarte? Eu unul nu stiu, voiam sa fac din acest post un fel de tribut pentru un prieten mai vechi care ... a plecat putin mai repede decat trebuia. Pentru alegerile care le facem suntem responsabili, si poate ca ar fi mai potrivit un moment de tacere si nicidecum multe vorbe care palesc in fata dramei.


Cel mai important lucru care poate fi invatat dintr-o experienta de genul este ca viata merge inainte cu sau fara multe cuvinte, si ce facem ramane in urma noastra. Intr-un fel vorbesc faptele in lipsa noastra, dar pana la urma tot acolo e, tot vom fi uitati, ma rog...nu toti..dar mare parte vor trece neobservati prin viata.
Live hard, live fast ... no regrets...sau asa ar trebui sa fie RIP A.B.

Poezii pentru pereti

Din ciclul Povestiripentrupereti.blogspot.com. E rezultatul unei nopti cam lungi. De fapt nu e rezultatul ci e doar un efect al (daca zic ganduri asa-i ca ma iei putin la suturi Ralu? ) ...in fine, e rezultatul confesiunii facute pe o simpla foaie de hartie...pe care mai gasesc syntaxa de verilog pentru un shift register 7495 (scz pentru non politehnisti)...anyway i leave u to it.

PS: not interested in comments/nu sunt interesat in comentarii/ je ne suis pas enteresse de votre commentaire (creca am scris bine)

A simple poem can't express
What one heart does poses,
It's so easy to play chess
A life in 2, it`s a real bless.

The sun shines brightly,
But not as you
And when the moon gives me my cue,
I just know i'll be still loving your eyes,
.....you