Ca o ploaie de vara

A venit repede in viata lui. Ca o ploaie torentiala de vara. Racoroasa, la inceput timida, dar care la un moment dat da cu biciuri de curent si grindina. Asa alege Dumnezeu sa ne pedepseasca pe noi, pacatosii.

Se uita pierdut pe geamul balconului intr-un univers parca paralel, nimeni nu ar fi vazut ploaia cum o vedea el. A venit ea in camera lui, in universul lui sa vada ce face. Nebagand de seama se uita in continuare la ploaia sa. Cum se izbesc picaturile de apa de blocurile mici de gheata si parca nu-i venea sa creada cat de furios se poate dezlantuii mama natura. Ea se aseza in camera pe canapea, in spatele lui urmarindui fiecare gand. In sinea ei isi spunea: "Cum as putea sa dorm oare cand el gandeste atat de tare, cand ii auzea acel urlet tacut, mut?"

In dreapta lui statea pe jumatate goala o sticla de Jack, un pachet de tigari de foi si o bricheta zippo. Toate acestea au fost cadouri de ziua lui si parca dorea sa le savureze numai singur.

Au trecut minute bune, timp in care a baut si a fumat necontenit incercad sa desluseasca codul inscris de natura in ploaia torentiala. Fiecare fulger i se parea un semn, si la mai multe fulgere forma in sinea lui un cuvant, doar el stie ce Dumnezeu voia sa ii comunice natura.

Ametit de aburii alcoolului si al trabucului, a inceput sa vorbeasca singur.
Stand in sezut, rezemat de o mobila din balcon privea in continuare in gol inspre cerul negru-intunecat.Cu voce tare isi facea un proces de constiinta. Doar oare cine era acuzarea la acest proce?In mod cert, cel care stetea in boxa acuzatilor era el, si nimeni altul, probabil avocati ii erau ingerii, judecatorul...probabil El de sus.

-De ce eu?
... (nimic nu se mai auzea, ploaia a incetat)
-RASPUNDE-MI !!!
... din nou nimic, tacere muta

Ea statea in continuare pe canapea in spatele lui in intuneric complet, caci din cauza furtunii se intrerupsese si iluminatul stradal si curentul in cartier. Alesese sa nu spuna nimic, sa astepte sa vada ce o fi, sa vada ce se intampla cu barbatul pe care ea il iubea, sa vada ce il framanta, ce ganduri are.

In mintea lui treceau fel de fel de ganduri. Stie ca nu a fost mereu tocmai curat si ca nu toate lucrurile care le facuse erau tocmai onorabile.

-Am facut ... multe, si merit tot ce primesc. Vreau sa las in urma tot ce am facut, toate relele si sa merg mai departe. Nu sunt convins ca voi reusi.

Isi spuse lui si Lui Dumnezeu tot ce avea pe suflet si pe constiinta...lucruri pe care pana atunci doar el a crezut ca le cunoaste, lucruri ...negre. La un moment dat incepuse sa si planga, stia ca e tarziu pentru a mai putea schimba ceva si ca avea sa traiasca cu constiinta incarcata tot restul vietii alaturi ce iubirea vietii lui.

Se pare insa ca iubirea vietii lui avea alte planuri. Ascultandu-i confesiunea parca nu ii venise sa creada ce auzise, dar in felul asta, punand lucruri cap la cap ce se intamplasera pe parcursul relatiei lor incepuse sa planga si ea. Putea sa planga cat de tare dorea pentru ca el deja era adormit, semiconstient din cauza alcoolului si a oboselii. Asa ca s-a pus sa scrie o scrisoare, pe care a lasat-o la vedere alaturi de un cercel, un de fel simbol de recunoastere al autoarei scrisorii.

Dupa cateva ore de somn se trezii cu o durere teribila de spate si de cap, se ridica si vazu scrisoarea pe masuta de cafea. Fiori reci ii treceau prin corp. Insa parca trezit din betie pusese mana pe scrisoare, o citise si consternat pusese mana pe telefon. Telefonul ei suna, dar era pe birou caci il lasase in urma.

Tot ce mai suna ca un ecou in capul lui era: Nu ma mai cauta, am plecat definitiv si nu o sa ma gasesti.

Toate blestemele si toate lucrurile din lume nu aveau sa ii vindece durerea provocata de plecarea ei. Atunci isi daduse seama ca de fapt ea a fost toata noaptea in spatele lui, auzindu-l.

Si-a vazut de viata in continuare cu regrete, remuscari si resemnat. Pana la urma a dus o viata ca de pustniic stiind ca doar el e vinovat pentru consecinte. Putea sa fie sincer sa spuna adevarul, a avut ocazia, putea sa incerce sa repare unele greseli, a ales sa le ignore putea sa faca diferenta, in schimb a ales sa le tot adune pe constiinta, a crezut ca poate face fata si in final toate l-au lovit pe la spate ca 1000 de cutite.

Simpla concluzie e sa vedeti ce aveti, cand aveti si cum aveti si sa profitati de timp pentru a face ceea ce trebuie. Nu zic : sa traiti bine, ca nu sunt in campanie, dar intelegeti voi ce vreau sa zic.